NECHITULE, cui să mă MA(i) rog? ...

... liberată din marmuri
să-i sparg timpanele afroditei?
sărutându-l sărută-i sărutul
pygmalion cătrănit
mă rog
ţie
liberează-mi iubitul
din aşa dulce şi departe
robie
ave
nechitule
ave
mie


Către Galateea
Iţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile
şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău
ce cutremur au şi ce culoare anume,
şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,
şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun în pietre
şi mă rog de tine,
naşte-mă.

Ştiu tot ce e mai departe de tine,
atât de departe, încât nu mai există aproape -
după-amiaza, după-orizontul, dincolo-de-marea...
şi tot ce e dincolo de ele,
şi atât de departe, încât nu mai are nici nume.
De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l îngână.
Şi mă rog de tine,
naşte-mă.

Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată, din tine.
Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,
sfârşitul cuvântului a cărui primă silabă tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
râurile - mişcătoare umbre ale sângelui tău,
şi pietrele, pietrele - umbre de piatră ale genunchiului meu,
pe care mi-I plec în faţa ta şi mă rog de tine,
naşte-mă. Naşte-mă.

. şi ,

Dumnezeu
a strănutat
prin universuri
bântuie o răceală
mutantă
aveam o mai veche
bănuială
din vremea când
nu mă legănai în somn
şi mă trezeam
spaimă
ţinută
doar
de mână.
Dumnezeule
ia
te rog
un nurofen
iubitul meu a
rămas ciung
şi eu somnambulă
ce ai cu noi
că nici noi
nimic
cu răceala Ta.

ziua de azi e ziua de mîine a zilei de ieri

Dragostea s-a mutat într-un penthouse la şosea de cînd nu ţi-ai mai făcut un control intercostal ştiu că nu am pus zahăr destul în cafea dar tu nu crezi oricum în suflet şi chiar dacă mă sună nevastă-sa ce-i aia armonie nu-i nimic important în iubirea de mine că nu există decît zeamă de varză la librărie am nimic dar nu se ştie ce aduce intercite-ul şi am să am şi eu liniştea lui alatăieri mai ştii poate sună poştaşul şi o să se facă seară ce-am mai rîs de iepuri sunt un om slab minţea de-mi stătea mintea în loc toţi versificatorii au tîmple şi chelii şi se ling pe frunze albastre cu versificatoarele crăcănate-n metafore vai ţi-ai dat ceasul la reparat şi i-au furat ăia secundele mi frică să-i spun te iubesc cred c-am să fac icter mecanic de silă doamne în ce lume trăim că mie oricum nu-mi pasă trebuie să ies minciunile le-am dus la curăţătoria chimică era închis pentru renovare are să mă calce pe nervi cioara aia chioară celui care vine i-am spus pleacă şi m-am suit pe o şa pietruită nimic nu mai are cum fi altfel sunt un criminal în serie clipa-i un cuvînt tras de păr fericite-s doar femeile trecute de nouămiinouăsutenouăzecişinouă de ani vine ploaia poate şi am să-mi cumpăr un vinil cu vocea ta mi-a spus un preot nehirotonisit încă că iernile sunt doar greşeli de redactare ce-mi pasă mie de bateria de la baie am două-n nouă am să iau avionul nu mă aşteaptă nimeni oricum trei şi o secundă nu se pune la lăptărie-i miros de sana bleah toate se repetă de ce m-oi fi trezit în dimineaţa asta am uitat să plătesc întreţinerea?

...

Citesc din akasha
iubitul(ui) meu mort
despre nimic şi despre
joc
culoarea morţilor
vii
e
mov
isaac asimov:
în jocul
de-a viaţa
spre deosebire de
jocul de şah
iluzia
continuă
şi
după
şah mat.
taj mahalul
iubirilor
e un exemplu
ratat.
închinare robiei
care
l-a ridicat.

Bun găsit LUME
sunt
doar
o trecere lină
o pată o vină
- dor -
pierdută din toate cele
în prea multă
lumină.

Cei care ştiu
că sunt pământ
şi că în pământ
se întorc
ar face bine
să fie fericiţi
viermuind
şi visându-se
iarbă.
Nefericirea e
a acelora care
ştiu
ce plictiseală copleşitoare
e
veşnicia.

Z mare de TIpar

Ziduri zgâriate
zorile-şi zac.
zaţ
zoaie-n zâmbetul
zai*urat.
zaruri zdrobite-n
zădărnicie
zăvoduri zăpezii
zărilor zen.
"Z"
zbor zăbrelat.

_________
*ZAI, záiuri, s.n. Pojghiţă de gheaţă. (din magh. zaj)

Suntem maluri de singurătăţi
fiecare mal e bine
pe malul lui
între noi
doar noi
cine să-şi amintească
ţi-am adus cândva
lumina
tu m-ai întrebat
de unde vine
doar tăcerea din gândul meu ţi-a răspuns
durerea din mine a suflat blând
peste ea
stingând-o
când vei afla unde s-a dus
am să ştiu să-ţi răspund
de unde vine.

ferestrele sunt cele mai credibile
minciuni
lor li se mai spune şi geamuri
neutre fiind
ce liberi suntem
minţind minţiţi fiind
liberilor
dărâmaţi zidurile
urlă rana sticlei.

cicatricele ne amintesc prin ce am trecut
nu dictează încotro... mergem

Fixată
în ochi străini
în care locuia nime
calea dor între coaste
a ales
drum
mine
depun mărturie
era(I)
nu

Nu ştiam să ajung
doar mergeam
când m-am închis în odaia ochilor tăi
nu cunoscusem puşcăriile
fărădenoiului
încă râdeam.
Pe pereţii din tine
curg eu şi nu-s lacrime
te căutam te pierdeam te imploram
iubitul meu orb
când îţi preaplâng pe obraji
ţine ochii închişi
adunămă-n colţ de sărut
simţi iubitul meu orb
ce gust de cenuşă
am ?

... tot ce e fără- nţeles

... şi creşte dospind în eres...

tot ce se poate-nţelege e fără speranţă şi lege...

Războaiele nu hotărăsc cine are dreptate, ci doar cine rămâne în viaţă

moartea cuVINteLOR