timp, mie...

... să mă depărtez
din toate
şi ele toatele
să mă părăsească blând
iernii ce vine
caldă stafie
îmbrăţişarea zăpezii
vie*.

acolo unde plec
doar fluturii ştiu urma*
toate celelalte rămân
pleoape ceruite
mâna mea de aer şi fulgi
mângâie de niciundea
frunte dragă
stea*

---------------
* să vină
* să mă urmeze
* să rămână

desprinderea... e grea
mie... timp...
nu mai am şi-am murit
şi Tu nici n-ai ştiut
e bine aşa
Nemurirea Ta.

fluturi pe ochii închişi
respirarea ta
viaţa mea

7.

"Este un gen în toate lucrurile; TOTUL are principiile sale: masculin şi feminin; genul se manifestă în toate planurile"

Taie tu
lipeşte tu
răsuceşte tandru
tu
benzi möbius
femei surogat.
Eu te iubesc spiralat
de fiecare dată ridicându-mă
iubită
de fiecare dată
iubindu-te
de fiecare dată
în alt bărbat.

6.

(Kandinsky- sky blue)

"Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa, totul se întâmplă conform Legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă Legii"

Nu încăpeam
într-o viaţă de om
cu iubirea noastră cu tot
eram prea mulţi
pentru ea
care era doar una singură
şi-am făcut loc
politicoşi
neiubirii.
Ne e bine acum
suntem
eu
tu
şi vieţile noastre
de oameni.

{ [ (...) ] }

Ce trăim
acum
e timp reinventat
plecăciune clipei
ce ţi-a dat nume
"doar un alt bărbat".
Un adevăr fără interes poate fi eclipsat de o emoţionantă falsitate.
Aldous Huxley

p.s.- Xei :)

"Adevăratele iubiri rămân fără final, şi de aceea ţin mereu. M_e_r_e_u.

O ştii şi tu, o ştiu şi eu."

Amintiri nu are decît clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se ştie.
Morţii îşi schimbă tot timpul între ei
numele,numerele,unu,doi,trei...
Există numai ceea ce va fi,
numai întîmplările neîntîmplate,
atîrnînd de ramura unui copac
nenăscut,stafie pe jumatate...
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul,de bătrîn,de piatră.
Tristeţea mea aude nenăscuţii cîini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră.
O,numai ei vor fi într-adevăr!
Noi locuitorii acestei secunde
sîntem un vis de noapte,zvelt,
cu-o mie de picioare alergînd oriunde.

5.

"Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în totul; măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei la stânga; ritmul este constant"

Lacrime
prizoniere-n ocne de sare
limpezimea apelor lor
pierită-n aburul vremii
când eram în muntele
acum
nisip măturat pe fund de mare.