facerea, altoi

la asta am să mă gândesc
mâine
azi visez
de noi
proză suprarealistă
cu
vid
şi linie
dormi
te ţin de mână

de mine...

...
n-ai să ştii
peste toate-i
nicicând
unica magica
a trecut fâlfâind
niciodată
e unicul noi
trăit doar în gând
murind să ne naştem
unul celuilalt
niciodata- nicicând

de tine...

...
eu sunt
doar
un a pierdut
de un cuvânt

am fost
şi  şi Ă
şi I
din când în când

apoi
m-a găsit o frază
rătăcind
şi am rămas
a

gând nerostit
(tăcere!
am nimic.
do-a-rtimp.)

anoTimp 9

rece
podul palmei îmi doare
linia vieţii a rătăcit
drumul
spre linia inimii
din podul palmei tale

"am nimic"...

inteligenţa lemnului- Mihai Criste

atâ(A)t(a) sunt

bine zici
femeie- care- nu- se- opreşte- din- visARE

nu do(a)r(ar)e

timp

aş(i) a-i
unde"i" ar fi putut fi
I
dar mătură vântul
doamne
putinţa de-A(-mI) fi
şi rămînem
nisipurile drumului tău
amintire de pânza zdrenţuită
a unei nave de război
uitare adînc răscolită
cruci între
noapte(-eu)
(tu-) zi


WILL: CXVI.(traducerea Geoge Tomozei)

Nu-s stavili două firi când se cunună;
iubirea nu-i cu-adevărat iubire
de se preschimbă şi altcum răsună
dacă o-ncearcă fum şi amăgire.
O, nu, ea e înveşnicit, limanul
neaplecat de oarba vijelie
şi-i călăuză pânzei, pe oceanul
ce nici măcar comorile nu-i ştie.
Nu-i măscăriciul vremii chiar de-şi lasă
sub raza coasei, dulcea ei făptură,
ea orele-i înfruntă, curajoasă
până atunci când mâna morţii-o fură.
De mint şi-s prins pot spune liniştit:
n-am scris vreun rând şi nimeni n-a iubit!

desmărginire

urmează staţiA
uşile se deschid spre
toate peroanele
urcaţi
coborâţi
şi mai cu seamă
nu vă lăsaţi
înfrânţi
urcaţi coborâţi

fericirea e un cuvânt inventat
de bâlbâiţi
umpleţi-vă de miasma hăului
coborâţi doar urcând
şi
nu uitaţi să râdeţi
uşile se deschid închizând.


spun doar banalităţi
ştiu
da-mi place să le spun
- celor hăruiţi -
să nu uite
plutind mereu
că banalităţile mele îi
ţin
vremelnic dar sigur
hrăniţi cu pământ
văzduhurile lor risipire şi vânt
suntem simbioţi
fraţi în necuvânt.

^.^

să-mi pot aminti
mereu
că nimic nu durează
şi asta e unica minune
care contează
să-mi pot aminti
mereu

*
arhitectura melcului