uit(ă)tură

Priveam în ochi
o picătură ameninţătoare
ea îşi zicea pasiv agresivă şi
ştiam că nu-i nici lacrimă asta
mai ales lacrimă nu era nesărata
de ea şi nici apă nu era şi rouă nici
atât ba chiar era o picătură infatuată
ce-şi bălăngănea picioarele în ochiul meu

ameninţând

n-am să plâng proasto poţi muri aşa,vie,
de inimă rea dacă au inventat mi rozBo
picăturilor impertinente care-şi pun
moaşe şi virgule în poezii netoato
care nu ai cum şti că doar eu
pot ucide oricevis(are)
închizând definitiv
ochiul

9

În seara aceasta, ordon, pe cele patru vânturi care-mi întind pânzele, pe luna care mi le fortifică, pe strălucirea invizibilă a Casyopeiei, pe Renaşterea Soarelui:
– Cei 3 Magi se vor aduna chiar mâine pentru deliberare.
– La 1 Noembrie vor trimete pânzele.
– La 6 Noembrie ele vor vibra întâlnind forţa mea fără preget şi se vor supune.
- La 12 Noiembrie, cutremurarea supusă a formelor conştiente.
– La 14 Noembrie vestea: nimic nu mai poate rezista.
– La 15 Noembrie vom săruta comoara: gura de fildeş a iubitei noastre.
– 24 Noembrie începe sborul: voi fi încruntat (se aude gungu-ritul iubitei mele care e mulţumită)
– 24 Noembrie, senin, senin şi linişte. O plecăciune a formelor conştiente.
Plicul conţine ceva cu o bicicletă, 3 ciuperci şi biletul de plecare.
– De aici înainte nici un nour, niciodată.
Forţele conştiente cad în faţa noastră.
Iubita râde mulţumită, va râde totdeauna.
Şearpele înaripat porneşte.
Marea îl aşteaptă, cu valurile ei calde.

tribuire.
Mila lui e imensă.
El va face bine
Pentru că tot ce face e bine

- Gellu Naum -

***
şi eu, ţie, de dor

am să te hrănesc cu sânge
din sângele, moarte, până o să
înţelegi că doar vii ne suntem străini
iar eu sunt doar nălucă şi tu niciodată decor
în pământ curgem mână în mână şi oamenii aceia
ne strigă însetaţi şi ne despart mereu săpând în noi- doiul

pământ de flori.

şi vine o noapte gri, cât toate lumile, prin care plutesc sori
cine se ţine de mâna mâinei sigur o va vedea şi-şi va
găsi în pământul călcat urma umbrei lor- doiul
niciodată singur însoţirea şi apărarea curge
sânge prin sânge. apoi săpaţi pământul
de flori întrebând şi ele mor?

athanor

Nom: "Athanor"
Ce mot vient de l'arabe al-tannur et veut dire "le four". Dans la tradition alchimique c'est le fourneau dans lequel les alchimistes placent le récipient dit "oeuf" qui contient la matière de la pierre philosophale.

dar

haiku- sec.XVII:

Totul a ars

Din fericire, florile

Au terminat de inflorit.

( Hokushi)

noi

Frunză pe apă

anotimp alăturat

prietenia.

stampe*

Tu m-ai ales pe mine...


- Hokusai Yamauba -

... nu VALul doar aşteptarea lui
şi... apoiul
noiului
stampe, Emilio
şi Debussy pentru Hokusai
vremea când o să scriem
tăceri pe bambuşi apărând cocostârcii
de eternitate şi
vom zâmbi orezăriilor alintându-le
amintiri

----
* unde stampe are 3 sensuri
despre fiecare dintre ele am scris
haiku(ri)

chiar vrei, să fiu cuminte?:)

Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiaţi prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară

Şi l-au scos de dimineaţă
Alb şi încărcat de rouă
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taină nouă

Au înnebunit salcâmii
Şi cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Şi cu lumea asta toată

Păsările aiurite
Îşi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele

S-a-mbătat pădurea verde
Nu mai e aşa de calmă,
Ţine luna lunguiaţă
Ca pe-o inimă în palmă

Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au înnebunit salcâmii
Şi tu vrei să fiu cuminte?

- Arhip Cibotariu-

alegere

Claude Monet- London

ruga orbilor muţi şi surzi

Vito Campanella

Crăiasă alegându-te
Ingenunchem rugându-te,
Inalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului

Umbră facem pământului,

Rugămu-ne-ndurarilor

Luceafarului mărilor;

Asculta-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clara,

O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

- Mihail Eminescu -

plănuiesc

aici am stat şi
doar
am plâns
dacă îţi sună cunoscut
uită-mă
doar atât

atac de panică

Nopţile în terapie intensivă
sunt banale treceri
de la sunt
la am fost branula
doare, cumva, generos
pic- pic sora în gardă
se poartă profesional cu cei ce
icnesc a gata sunt dus puţin, iartă-mă
apoi vin cei de la smurd cu
aparatul acela hidos şi
aerul se termină
să sune naibi careva la fabrica
de oxigen e prea multă noapte
şi vecinul meu de pat nu mai visează

doctore, ce oră e acum la Новосиби́рск?

p.s.-
potriveşte-ţi ceasul
urmează ziua
am rămas numai eu, încă,Te rog!

^ .^

H.Bosch


" Există inimi în care Dumnezeu nu poate privi fără să-şi piardă inocenţa "

- Emil Cioran -

prăbuşire în anoTimpuri, moarte

Creşte un copac de furie

în spatele frunţii mele

cu frunze roşii ca fulgerul,cu frunze albastre şi albe!

Un copac

care încă mai tremură-n vânt

ş eu îţi voi sfărâma casa,nimic nu-mi va mai fi străin,

nici măcar ceea ce-i omenesc

Ca un copac dinăuntru

se întinde el spre-n afară

şi sfarmă casa craniului

Luminând

ca o făclie-n pădure

în adânc de întuneric.

- Göran Sonnevi -

artefacte, apartenenţei

Unde te-am rătăcit nu
ştiu mereu căutându-te uit
că poate eu sunt cea pierdută

visează-mă, să te pot auzi

Chagall

aiurea

Chiar dacă şi el e mort şi
eu sunt moartă nu
am aflat cum
să ne uit în rugăciuni
Doamne ocroteşte
şi apără neputinţa
din minuni