chiar nu mă merit

candelă- n vînt

„Ion Zubaşcu e numele meu sânt de meserie poet / şi vorbesc pentru lungul şir de strămoşi tăcuţi de pe Valea Izei / mi se pare un nonsens să duci flori la mormântul unui mare poet / doar într-o anume zi şi într-un anume loc peste nişte oase goale / cine vrea să-şi amintească de mine oricând şi oriunde / e destul să-şi ridice o clipă ochii şi inima spre cer / să audă cum cântă cuvintele mele puternice printre stele".

„Am trăit tot ceea ce se putea trăi într-o viaţă încercată de om / ca poezia mea să fie deplină nu mi-a mai rămas decât moartea".

Acesta a fost Ion Zubaşcu. Dumnezeu să-l odihnească!

atîta adevăr pe furate

risipit în zadarnicele încercări de a fi, a spune, a măslui
a netrăi

"Ceilalţi lupi m-ar sfîşia dacă ar şti că urletl meu e, în realitate, un plîns"
-O.Paler-

arhivareA Aşteptărilor

eh,

hmmm :(

oare
... şi ...

a treia elegie

s.f.


„deodată devin gol pe dinlăuntru/ ca o arteră fără sânge/ prin care peisajele curgătoare ale somnului/ se văd”

percepţia ratării timpului interior

...

am fost la Luvru

Gustavo Dore

cîndva
şi nu mi-a plăcut
îmi asum că sunt din filmul
cu alt cap/pajură SANKT PETERSBURG

Nu rîde furnica a-

-sta mi-a salvat existenţa :) ea, cu tăcerea ei roz bombon, mi-a explicat că viaţa de om este aceiaşi cu ori fără mine doar ea şi trandafirii nedomesticiţi pot trăi veşnic eu durez cît o lacrimă de-a lor apoi plec să-mi văd de micile mele anomalii a.d.n. replicîndu-mă aiurea în ploi acide

;

Nici nu cumpăr dar nici nu vînd

gara lor

Smarandache ne- !?- scria distihele lui paroxiste-n pustiul pe ca-
re cine-da?- să-l citească, cine să-l fi găsit în locu acela ca-
re era al tuturor şi al nimănui- ?!- ştiam că Îngerul ca-
re a strigat- nu!- aşezat în scaunul singurătăţii ( ca-
re dintre îngeri se aşează- mi-am- zis) tace ca-
re nu eşti gata îţi cresc aripele în colţul ochiului
care?
pustiu
gară
dis
tih
fîl
fîl

brazdă

a
asculţi?

“Cînd nimic nu-mi mai e de ajutor, merg şi privesc la cioplitorii în piatră, mă uit cum izbesc de o suta de ori roca fără ca măcar o fisura să apară. Şi apoi, a o suta una oara, piatra se despică brusc. Şi ştiu ca nu acea lovitura a spart-o, ci toate celelalte dinainte.”

nonculoare

9

Piliuţă

bucurie

aşa se vede din offf părerea mea despre mine
de fiecare dată cînd tănase publică
o nouă părere a lui despre el
punct, eu

ecou

Door, door, door...
by Gorazd Golob

Ce-i, mă, cu acest cuvînt şi cine a avut ifose-n vîrful limbii inventîndu-l?
aud?

nonculoare

Între noi doar noi
viitorul anotimp
întunecare

fotografiile uimitorului Karl Blossfeldt

dialog

maşina mea de antiVISare, tuule

şi totuşi

“Quijote:

Ar cam fi timpul să plecăm
Ar cam fi timpul să luptăm!
Ar cam fi timpul să salvăm ce se mai poate salva,
Să visăm ce se mai poate visa,
Să vindecăm ce se mai poate vindeca!
Sancho! gloria ne cheamă la luptă!
Sancho! nu se discută!

Sancho:
Eu sunt un om paşnic, mi-e frică să nu mor
Şi dacă plec de-acasă o să mi se facă dor

Quijote:
Sancho… nu fi nepăsător
Ascultă durerile lumii cum strigă AJUTOOOOR!
Ascultă durerile lumii ţipând: Ajutor! Ajutor! Ajutor!
Spune-mi că vii
Dar dacă nu vii
Sigur, singur, părăsit şi trist
Undeva voi muri
Dar ţine cont că undeva O insulă aşteaptă să fie a ta Trebuie doar s-o găseşti, s-o cucereşti, s-o stăpâneşti… “

- Ada Milea-

Quijote-Scriu. Plecarea

universul pierdut

păianjenul a pornit
te-a ţesut, te-a minţit

fără veşti dinspre noapte
ziua
este doar un alt pas greşit
păianjenul ne minte asemenea
doar noi am crezut că
naivii

haiku mut

( ... = ... )

ning

Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.

- A.Păunescu -

sfîrşitul începutului

The Aurora from TSO Photography on Vimeo.

apartenenţă

ŞTIU!
asta nu-mi garantează nimicul

E o rană în scândura uşii
unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
Deschideţi uşa cu grijă,
să nu loviţi rana cu cheia.

-Octavian Paler- şapte mai 2007:(


'
foto- Emil, merci!

echilibru interior

voi fi LINIŞTEA

竹(zhú) 枝(zhī) 词(cí) (三) (sān）

Zhuzhici III

刘(liú) 禹(yǔ) 锡(xī)

Liu Yuxi

杨(yánɡ) 柳(liǔ) 青(qīnɡ) 青(qīnɡ) 江(jiānɡ) 水(shuǐ) 平(pínɡ)，

Sălcii verzi-verzi, fluviul lin,

闻(wén) 郎(lánɡ) 江(jiānɡ) 上(shànɡ) 唱(chànɡ) 歌(ɡē) 声(shēnɡ)，

Aud-al iubitului cânt, pe ape răsună.

东(dōnɡ) 边(biɑn) 日(rì) 出(chū) 西(xī) 边(biɑn) 雨(yǔ)，

La răsărit se-arată soarele, l-apus plouă,

道(dào) 是(shì) 无(wú) 晴(qínɡ) 却(què) 有(yǒu) 晴(qínɡ)。

Ai zice că nu-i senin, şi-i totuşi senin.

Maestru- sursă: căutarea

drum bun, eu tac dormind dovlecii cîntă

Gabriel Pacheco

Ce bine-i să trăieşi în cărămida
Care se sfarmă moale printre spini,
Să-ţi fie gîndul dulce ca uleiul
Dovlecilor la care te închini,
Şi sufletul să ţi- împaci cu sticle,
Cu piersici şi cu trenuri timpurii.
O, adormind în dosul unei case
De melc suav, ce bine-i să nu scrii!

- Emil Brumaru, exclamaţie din Commedia dell'Arte vol II -