tu, Îngere

ce zici
ne preAdăm ?

rătăcind

pustiul este

un loc interior

pe care îl baţi la pas

pulslând inegal

eu mine

nimic

Lacrime, noi

Misha Godin

Să nu plîngi — iată
odăile deschid acum tot felul de uşi
pentru stările de spirit ale umbrelor —
să nu plîngi —
Mîine vom fi în altă gară
sub altă ploaie liberi şi uşori dintotdeauna
printre baloanele cu hidrogen al marilor sărbători
ca nişte lacrimi de copil pe cerul albastru

(Traian Coşovei- Cîntec de leagăn)

instanţele mele (nu-mi) acordă

Gustave Klimt& Octavian Paler

Un chip de nisip
şi mîini de nisipi
şi limba în gură mi-e tot de nisip nu mai pot să spun nimic în apărarea mea în acest tribunal de nisip cu lumini de nisip
grefieri de nisip
şi cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecători de nisip
mă judecă şi mă condamnă la moarte
pe un eşafod de nisip.

(Moartea cuvintelor)

indiferenţă

uitarea pledează: nevinovat!
între trecut şi prezent

viitorul este o stradă

cu nume de om

care nu a fost visat

niciodată
pată
tu

semNE

Îmi mai sunt
ori
do(a)r în somn
o destrămată amintire
îmi pune întrebări
despre ce
despre cine
cândva cum
cum cândva
cine
lasă trecând
semne prin urme ?

şi ?

restituiri fragmentate... EXODUL

Victor BRAUNER- Conscienza-


"Voi n-aţi fost zămis­liţi pe drumuri,
co­piii voştri n-au fost luaţi
şi îne­­­caţi într-un canal,
pi­soi cu ochi lipiţi şi orbi,
n-aţi rătăcit din­­­­­­tr-un oraş în altul,
nu v-a pân­­­dit po­liţia pe străzi,
voi n-aţi văzut în zori de zi masacre,
n-aţi fost vârâţi în trenuri pentru boi,
n-aţi cunoscut sfâşie­torul ho­hot
al înjosirii, nici n-aţi is­păşit
o crimă niciodată făp­tuită,
cri­ma de-a fi, de-a res­pira, schimbând
atâtea nume şi atâtea chipuri
pentru-a scăpa de numele rostit
cu ne­sfârşita scâr­­bă şi de chipul
scuipat de-ntrea­ga lume. Va veni,
ştiu bine, va veni o zi în care
acest poem îl veţi avea sub ochi.
Ce v-ar putea solicita? Ni­­mic.
Priviţi-l şi luaţi seama! E un stri­­gat!
Atâta tot. Putea-voi să-l sfâr­şesc?
Dar când sub talpă veţi strivi, voi, smocul
de iarbă şi urzici, veţi şti, atunci,
c-am fost şi eu, cândva, un om, un om,
un om al unei epoci dis­părute,
de mult uitată, poate, pentru voi,
veţi şti atunci că inocent am fost,
şi că, la fel ca voi, aveam şi eu
obrazul încrustat de bucurie,
de mi­­lă şi de furie, un chip
de om la fel ca voi - şi-atat!"

Ultimele cinci versuri sunt gravate, în engleză şi în ebraică, la in­trarea în "Sala Numelor" din Memorialul Ho­locaustului, Yad Vashem, de la Ierusa­lim, fiind sem­nate:

Benjamin Fondane (Iasi, 1898 - Auschwitz, 1944).

;

sinceritatea, empatia, zâmbetul, îmbrăţişarea...
nimic
nu foloseşte la nimic
iubirea ? nici atât şi
cel mai puţin dintre toate minciuna
este singurul adevăr primit şi toatele se strecoară
precum firele de praf printre grăunţele de nisip
zădărnicia hohotind amăgirile bing bang
timp

mie, târziu

"În fiecare ZID este o POARTĂ"

-Ralph Waldo Emerson-

p.s.-
plutesc

triptice

la început
a fost neâncăputul
Apoi
am adormit
"şi aşa mai departe"




Gürbüz Doğan Ekşioğlu

p.s.
şşş ...

cum ar zice A.Berinde- am fumat un nor şi mă prefac că zbor :(

VLADIMIR GOLUB