studiul gîndului (A)geaba*

Ridică tu PIATRA
degetele mele prelungi se prefac în nisip
şi îngerii mei sunt ciungi
clepsidră- degeaba, plîngi?

*s.f.

pustiu

Doar clipa arsă poate
mărturisi
cît de plictisitoare-i 
veşnicia
Hai să aprindem focul
urmează siberia.

こどもの日*

 

Numai eu aici – nu sunt decât eu aici -

şi cade zăpada

 

*

- Issa -

*Kodomo no hi- ultima zi a Săptămînii de Aur

măr, neinventat

Păzeşte Tu locul părăsit
nimeni nu trece, locuind, în gînd
neiubit

ştii tu

Cămaşă cu sînzîiene

ulei /pînză, 100x50 cm;

semnat stînga jos cu alb ,,Munteanu," nedatat

col. Simona Creţu, Cluj Napoca

sursa f.şi t.

Unica noapte visată e noaptea întotdeauna ratată

să nu-mi crezi cînd plîng de dor, doar dor

Şi simţeam sufletul tău curat şi trist
Cum simţi luna care pluteşte tăcută
După perdelele trase.
Şi simţeam sufletul tău sărman şi sfios,
Ca un cerşetor, cu mâna-ntinsă-n faţa porţii,
Neîndrăznind să bată şi să intre,
Şi simţeam sufletul tău plăpând şi umil
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,
Şi simţeam sufletul tău strâns şi umezit de durere
Ca o batistă în mâna în care picură lacrimi,
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ţine
Cu nevăzute degete de fantasmă.

- Tristan Tzara -

magii :)

timpului pe care-l credeam pierdut...

DAN şi X

Lisboa- ta... şi ... eu ? ... la ...'Found Objects')

răsfrîngeri

cînd mă vei săruta am să fiu o rochie albastră
pînă în veacul ce va să vie îmi e bine tare aşa
carapacea ta de ţestoasă :)
imobilă şi castă

frîngeri

Unele drumuri sunt atît de drepte încît uşurinţa străbaterii lor rămîne fără urme

între noi- doar noi

Alegerile le fac doar acei care nu (mai) au de ales

între ei şi ele toate s-au (re) scris şi-s nimicul din tot(deauna).

:)

Este GREU spre Imposibil Să POATĂ ţine Cineva-Oricine
PASUL cu mine
desfid pe
ORICINE

cv interior

Mie 'puterea exemplului' mi-a fost ursită deantoarselea: -şi!
vezi să nu ajungi ca aia şi
nu vezi să ajungi ca aia şi
cum mereu aia erau şi
majoritare iată-mă-s defectă pierdută şi
nădăjduind - inutil(ă)- că nu şi

cicluri, retorice ratate

Pleacă d-aici învîrtindu-te!

”Să nu plângi, o lacrimă costă mai mult decât un pod de cale ferată”

Când dragostea a devenit palpabilă – m-am îndoit

de cuvintele înţelepţilor.

Apoi, vara şi toamna şi iarna şi o iubită numită dupăaceea,

căreia i-am scrijelit numele pe coaja unui arţar,

mi s-au arătat cu un buchet de trandafiri.

Când apele primăverii i-au purtat trupul neprihănit

spre baraj,

încă dădea din aripi ca o pasăre călătoare: îşi dorea trandafiri.

Mă trezesc.

Şi fagurele amărui al mierii se întreabă:

dacă securile sunt prea reci, dacă ceasurile au amintiri?

E o lege pe lumea asta: fărădelegea! Fereşte-te de cei

care nu mai au ferestre de la care să se arunce… iubeşte-i

pe cei din subsoluri!

Au călătorit şi alţii prin faţa mea fără să-mi ceară nimic.

Smulgând subteranele s-au răzvrătit în zadar.

Eu am locuit în beznă, degeaba îmi bat la uşă.

Dar când dragostea a devenit palpabilă – cum spun înţelepţii –

strig şi eu prin ţevi: închide uşa!

Şi spune-le trandafirilor tăi să-şi găsească pe altul!

Traian T. Coşovei- Trandafirii tăi

de-a noi

purgatoriul zilelor moarte

.

Să nu crezi în îngerii care-ţi oferă aripe
este o imensă supraproducţie şi poţi păţi ..
marfa folosită nu se înapoiază-
am auzit pe culoarul unde uitarea nu-
şi nu te pofteşte nimeni
eşti pecontpropriu

20g.(+/- 1)!

punct

sic/ sîc!/ saC

Vălul miresei a expirat

a fluierat în biserică- seara

- apa l-a luat

vom ţese altul şi mai frumos-

-ziua şi noaptea

pe apă-n jos

no(a)

epitaf

vară degeaba

Murano glass

scrisori NICIodăţiLOR

nu'ş

“Femeia aceea avea o pensetă cu care îşi smulgea lacrimile de la rădăcină. M-am dus la ea şi am întrebat-o: „De ce eşti atît de trestie?“.”

– Iulian Tănase –

bucuriile DOR, lacrimile lor

(...)

când scrii e semn că undeva pe parcurs s-a întâmplat cel
puţin un accident sau crimă.
nu poţi să scrii fără cadavre în sertar fără nebunia
sinucigaşului în serie
fără masca înşelătoare a omului-înger.
...

suntem prizonierii poemului-marionetă. viaţa e departe de
noi.
stă ascunsă şi rânjeşte sinistru din spaţiile albe ale versurilor
scrise de noi trăite de alţii.

poemul- marionetă