fereastră, nechite

Inimă
fii simplă ca moartea
Lucrurile simple nu se pot dovedi
şi sunt atâţia morţi în jur...

0o

Acela - Nichita

El a venit şi mi-a spus:
Viaţa
Este o absenţă
Între două inexistenţe.

Eu m-am uitat la el lung,
i-am surîs
pînă cînd
am izbucnit în plâns

prietenul meu MISHA de pe facebook scrie POEME (2)

Crowd #26, 1990.

To live the life
To walk the mist
To drink the rain
To fly the sky
To see the pass
To melt the pain
To learn from scars
To plant the seed
To live the life

întoarce-ţi faţa pentru a(-ţi) trăi viaţa

ia cheile ce ţi se refuză cu înverşunare şi urmează-ne-n vesela încercare:

pentru a trăi viaţa

destramă ceaţa

sorbind apa vie a ploii

pluteşte, cerului şi voii

trecîndu-l vei dobîndi văzul

ce ţi-o sorbi durerea şi crezul

din rănile ne-nchise vei învăţa

a semăna viaţa ce-ţi va urma

^ . ^

Întotdeauna e bine
să vorbeşti cu calul care îşi aleargă...sângele.
Despre ce?
Uite, de exemplu... despre rusoaica albă de pe acoperiş
şi despre lucrurile pe care ea le arde în sobă
până când cerul se umple de turle de biserici.

Ba, chiar, şi despre cum bat uneori clopotele -
ca o rafală de cai călăriţi de cazaci...

Traian T. Coşovei 

(ne)voia de aripe

Oleg Dou

Li Bai- Mă amuz
Cu faţa înspre vin, nu am văzut amurgul.
Petale de flori de prun mi s-au aşternut în cutele hainelor,
Beat, m-am ridicat şi m-am apropiat de luna din pîrîu
Păsările sînt prea departe, oamenii prea puţini.

traducerea îi aparţine Irinei , căreia-i zicem

închinare

şi(ul), predat visării, ţie(le)

Winslow Homer - Sunlight and Shadow

Şoapte nu mai vin nu mai pleacă îngerii-s blestemaţi să cioplească în apă

n-avem vreme n-avem răgaz n-avem a avea vrere

suntem abur îngheţat roua găvanelor

timp anulat

tăcere

picături de ploaie

nevrere. 

originalul d-aici s-a travestit:)

primăvara POEŢILOR

        *
                                *            *

tot ce stiu este ca fara mine lumea ar fi mai buna. ca soarele n-ar mai apune, ca n-ar mai fi luna. doar dumnezeu ar umbla din casa în casa, întrebând ce s-a ales de lumea lui, pe care-o crezuse frumoasa. si chiar fusese asa, pâna la mine. pâna când m-am nascut si viitorul s-a prefacut în vechime. si mâine în ieri. pe unde nu mai e nimeni, si nicaieri. tot ce am înteles este ca fara mine lumea ar fi minunata. ca o rugaciune rostita de la sfârsit la-nceput. rasturnata.

într-o limba inexistenta, melodioasa. într-o limba în care nimeni n-ar mai ajunge acasa. 

      *
                                *            *

mai stai, aprinde-ti tigara, mai cere si vin. bea si fumeaza. traieste din plin.
eu lucrez în ascuns la o pasare. la o pasare târâtoare. subpamânteana. o pasare fara aripi si fara picioare. care nu cânta. care nu zboara. care nu stie ca mai sus de pamânt mai este o lume. ca exista afara.

o pasare pamântie, cu creasta albastra. ea este pasarea aceea, maiastra. la care lucrez în ascuns. ea viseaza cum cânta si viseaza cum zboara. si din visele ei se face, uneori, primavara. în lumea despre care nu stie nimic. în lumea de-afara. cu fluturi, cu flori si cu triluri. cu dragoste, cu despartiri, cu bibiluri. despre care pasarea mea pamântie viseaza cum cânta, viseaza sa stie. viseaza cum zboara.

dar din pamânt doar pamântul se vede afara. 

Lucian Vasilescu

FRIG*

foto- Helena Almeida -

încă o zi, încă un anoTimp- încă-
de parcă de la o vreme nu-mi mai găsesc ritmul în paşi
de parcă ning inutil şi tîrziu
de parcă mi mult prea devreme în mult prea tîrziu
de parcă noi fără de noi
de parcă te port fără ştire c-ai fi dar tu eşti
de parcă îţi sunt fără veste veste fiindu-ţi
pas ţie  tu călcătură
urme
de parcă …
*dogoare(A-mi)
rană nevindecînd

excepţie !!!*

Dragostea mea
întreaga mea lume devine înceţoşat albastru
----
*nimic nu întăeşte 'regula' (ne)iubirii
nici O excepţie

delimitare

Prea demult, prea degeaba, prea ostenind, prea… am tîrît-o pe femeia asta cu mine. Am gîrbovit vise-n ea, sete-n ea, foame de, mereu, mîine. Uscată, flămîndă, zdrenţăroasă şi mereu încăpăţînată ea-mi (a) muţeşte ( zicînd), mereu, doar: azi!, fără mine.

femeie’n- femeie- din altă femeie- dusă’n, mereu,- alte femei. şir înşirat de’nşirări înşirate. unde, cînd, cum şi… cine de ce să rupă, doamne, deS*nădejdea şi îndurArea unei deşertăcini, de neiertat şi’mpăcat, fără să urle mulţimea femeilor din tine: PĂCAT!
----
* nu-mi place 'Z'

orbului, lumina

Există oameni care se răstignesc singuri
există păsări sinucigaşe
există iubiri cu care îındrăgostiţii îşi taie venele

- ILINCA BERNEA- Balada unui câine mort -

foto- Marta Cernicka

lu'MEA n.o.i.

“Oare ce exersăm în fiecare zi ? Dcacă prietenia noastră depinde de spaţiu şi timp, atunci ziua când vom învinge în sfârşit spaţiul şi timpul, ne vor fi distrus propria noastră frăţie. Dacă învingem spaţiul, rămânem numai cu Aici. Dacă învingem timpul, rămînem numai cu Acum. Şi între Aici şi Acum, oare nu crezi că ne-am putea vedea din când în când ? ” – Richard Bach

prietenul meu MISHA de pe facebook scrie POEME (1)

şi eu mă îndrăgostesc cu ochii larg închişi. ce dragoste tîrzie şi binecuvîntată mi-e moartea aceasta ne-aşteptat de-aşteptată

Step inside. I am alone.
Step inside. My place is warm.
Step inside. The night is young.
Step inside. We'll play a game.
Step inside. I'll touch your soul.
Step inside. The moon is full.
Step inside. In maze of thoughts.
Step inside. We'll lock the door.
Step inside of spiders net.
Step inside. Don't be afraid.

plînge-mi crucea rîde-mi locul caută-mi în ploi norocul: NING!

Nu simt nimic. degetele îmi zac alăturea

inerte

este un soi de preÎnţepenire 

gînditoare

apoi o să fiu ţărînă şi o să mă

frîng în brazde adînci

aşteptînd

să îmi crească iarba

suflet

Oo, madrugada

Victor Brauner-Triunfo da dúvida



Arrozal de madrugada

Às quatro da manhã, arranco
ervas daninhas do arrozal.
Mas que é isto: orvalho do campo,
ou lágrimas de dor?

Herberto Helder

mo(nu)mente funerare

somnul... o, da, somnul

urna cenuşii  viselor

Yves Klein- L'esclave mourant




Marradi

Il vecchio castello che ride sereno sull'alto
La valle canora dove si snoda l'azzurro fiume
Che rotto e muggente a tratti canta epopea
E sereno riposa in larghi specchi d'azzurro:
Vita e sogno che in fondo alla mistica valle
Agitate l'anima dei secoli passati:
Ora per voi la speranza
Nell'aria ininterrottamente
Sopra l'ombra del bosco che la annega
Sale in lontano appello
Insaziabilmente
Batte al mio cuor che trema di vertigine

(Dino Campana)

am murit?

Lumea de-afară mă intimidează
nu pot ieşi pe stradă
fără un însoţitor
care să mă apere
de violenţa luminii murdare

de ianuarie 2012

unde-s

cu mine
se întîmplă ceva
mă transform

Bosch