atît de mult eu - ...îl... - iubeam pe el

CLEPSIDRA

Viermii din maţul pământului
... veniră şi-l întrebară:
-Vrei magmă sau lapis-lazuli?
-Nu, a răspuns el, vreau aer,
aer vreau, vreau aer.
Viermii din maţul pământului i-au zis:
-Avem ceva nisip, poţi să respiri nisip?
-Nu, nu pot să respir nisip,
nu am cu ce să respir nisip.
Viermii din maţul pământului i-au zis:
-Cu piramida ai putea să respiri nisip,
cu piramida ai putea să respiri nisip?
-Nu, răspunse vulturul,
nu am gândire piramidală, zise vulturul,
nu am gândire piramidală.
-Dar atunci ce ai, întrebară viermii din maţul pământului
ce ai atunci, ce ai, atunci?
-N-am, zise vulturul, n-am; -
singura proprietate a mea e absenţa,
gura rotundă din aripă care-mi ţine loc de soare.
N-am, zise vulturul, n-am,
n-am, zise vulturul muribund, murind.
-Poftă bună, ziseră viermii din maţul pământului!
-Poftă bună, le răspunseră nimeni!”

Nichita Stănescu - "Operele imperfecte", 1979

Şi eu am umblat odată cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.
(îmi alunecase odată – şi se rostogolise de-a dura
pe jos. am şters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frică. amintirile mele sunt mingi –
... nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
şi mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar
să mă întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. şi asta poate fi falsă.)
şi eu am umblat, deci, odată cu o amintire
în braţe – (şi mă gândeam, cu un rânjet
rău, că într-o carte celebră, nu mai ştiu cine
umbla cu propriul său cap prin infern, luminându-şi
drumul). şi parcă nu e tot una?

(Mircea Ivănescu – Vol. Versuri)

♣/♥

aripă

Ștefan Câlția

să nu mă crezi cînd îți vorbesc
în somn
despre îngerul meu care-l amăgește pe îngerul tău
rotund
pătratele somnului nostru 
construiesc cuburi
iubirea e un joc lego 

să ne vindecăm cu toţii, împreună, al vostru, Charles Bukowski*

Daria Endresen
 Frida Und Die Schmetterlinge (2009)

*

prietenul meu MISHA de pe facebook scrie POEME (3))

The Beasts of Guilt
The Vultures of a Soul
The Carriers of the Torch
The Anchors to the Past

de mine-aiurea

Am fost niciunde
m-am întors nicăieri
ce-i o singurătate
printre înstrăninări?

Oo

by King Rat

Un zîmbet memorabil - de Charles Bukowski

traducere de George Asztalos

aveam peştişori aurii şi ei circulau de jur împrejur,
într-un bol, pe masă, lîngă draperiile grele
care acopereau priveliştea ferestrei şi
mama, zîmbind întotdeauna, dorindu-ne pe toţi
cît mai fericiţi, mi-a spus, „fii fericit Henry!”
avea dreptate: e mai bine să fii fericit
dacă poţi
dar tata continua să o bată ca şi pe mine
de cîteva ori pe săptămînă în vreme ce
se înfuria în rama lui de 6,2 picioare fiindcă nu putea
să înţeleagă ce îl atacă pe dinlăuntru.

mama mea, biet peştişor,
dorind să fie fericită, bătută
de două-trei ori pe săptămînă
îmi spunea să fiu fericit: „Henry, zîmbeşte!
de ce nu zîmbeşti niciodată?”

şi atunci zîmbea să-mi arate cum
şi era
cel mai trist zîmbet pe care l-am văzut vreodată.

într-o zi peştişorii aurii au murit, cu toţii,
pluteau pe apă, pe părţile lor laterale,
cu ochii încă deschişi
şi cînd a ajuns acasă tata i-a aruncat la pisică
acolo pe podeaua bucătăriei noi ne uitam la mama

zîmbea.

a.l.ş.

desfăcînd un inel
 
„îmi place cum nu se termină poemele lui/ aşa cum dantelăria unui grilaj/ se pierde violetă peste stinsul penaj/ al grădinii – în centrul cuvîntului// fraza sa e o delicată concepţie – bizantin/ concetto făcut din tăceri și enigme// și nuanţe contenind între părelnice paradigme// labirinturi – lumini de mezanin// o prietenă mi-a vorbit zilele astea despre/ pisici/ despre zăpadă şi surzenie şi indiferenţă – am vorbit şi de el/ și mi-am zis – ce frumos poem s-ar scrie/ aici/ între vorbele noastre desenînd o absenţă – desfăcînd un inel“.

- poem dedicat lui Mircea Ivănescu-
din volumul  Alte camere, alte glasuri de ieri

hai...

Întunecând întunericul,
iată
porţile luminii