duminică, 17 ianuarie 2010

Dumnezeu a coborât jaluzelele în
trenurile transsiberiene
se bea ceai indian. de dormit
se dorm desperechierile
poate
şi paharele înalte uitate
lângă geam. cine are pereche
în cer nu în gând primeşte
o pătură în plus un ceas fără
minutare iertare de cuvânt.
călătorie sprâncenată minţirilor.
se minte
la fel în ceruri precum şi pe pământ
gara terminus? veşnicia? peroane nu sunt
întuneric/lumină? defecţuni în tractare
şinele siberiene
alunecă-n AbiS(e)
urcând.

3 comentarii:

  1. cine are pereche in Cer, nu in Gand...mai are sa se caute..si ne-gasesca inca vreo cateva vesnicii...
    caci a avea pereche in Gand...poate fi o insotire cu Sine..capabila de-a purta orice tren , drum fiindu-i...

    insotita de Gand, in Gand sa-ti fii...caci Cerul iti va multumi ca i-ai dejucat planurile divine...:)

    Iar daca ti-ai gasit in neinsotire doar un pretext de-a poposi in vreo disperata singuratate siberiana...tot gandul iti va asigura o cadere pe masura Inaltarii de care-i capabil...
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt tot mai des obosită de zădărnicie, Anca, mereu alt drum, altă minciună, alt început...

    nu prăsesc disperări doar mă caut, mă apăr de mine, mi-e frică tot mai tare că mă trăiesc doar în gînd

    şi... n-am crezut niciodată că divinitatea are vreun plan cu mine:( absurdistan e lumea mea
    ce să-i dejoc, morile de vînt?

    RăspundețiȘtergere
  3. Tine-te aproape...oboseala nu-i decat un popas far' de drum...Iar cad te gasesti...musai sa fii de faţă..

    RăspundețiȘtergere