Tu eşti foarte pragmatic tu eşti foarte detaşat tu eşti foarte determinat tu eşti foarte inflexibil tu eşti foarte cinic tu eşti foarte pe dos oriunde te-aş aşeza şi oricum te-aş privi te văd mereu la fel măsluire de vieţi tu n-ai cum fi altfel m-am resemnat(?) şi cu asta te scot din sărite da’ tu nu sari eşti mult prea îngăduitor copilărelilor mele te uiţi impasibil la(niciodată în) ochii mei şi taci poate dacă m-ai fi văzut în ochii ăia poate… da’ nu vom şti niciodată nu-i aşa mai bine aşa că pot face ce vreau îndărătul ochilor şi alor tăi şi alor mei mă lăfăi cu totul ştiu că până acolo nu mă ajungi îmi trag plapuma-n cap peste capul tu să nu-ţi mai văd uitătura aia şi mă pun pe un râs înfundat iar şi iar şi de tine şi de pragmatismul tău şi de detaşarea ta şi de determinarea ta şi de inflexibilitatea ta şi de cinismul tău şi mult cu asupra de măsură(?) de depedosultău foarte.
Repet printre lacrimi de râs litania care mă ţine legată neânţeles de minele care eşti tu îţi visez visele îţi inventariez lacrimile şi le dau număr de ordine îţi programez orbirile şi-ţi anulez clarvăzurile îţi deretic râzând toate deochiurile apoi ţi le reinventez pe toate trecâd tiptil uităturie mele furişe în locul rămas gol eşti atât de singur atât de pustiit de atâtea (ne)priviri în gol(ul de tine).
Când mă hotărăsc să te caut ai nevoie să-ţi certific cu plânsul meu dreptăţile pe care le ai superlativ absolut fiind nu poţi ghici ce bine şi mult am râs te iau uşurel de mână cu ochii plecaţi îţi dau toate dreptăţile să ai stomacul plin paharul cu apă în dreapta ne aşezăm binişor mână-n privire pe marginea disperării care e iubirea noastră undeva.
Avem o minunată privire de ansamblu a perfecţiunii vieţii noastre în doi uitându-ne unul (pe) la celălalt fiecare privim în josul susului şi-n susul josului ne întâlnim doar în prânzul şi băutul clipirilor apoi o luăm de la început.
Sinuciderea în doi nu-i o opţiune ne-am mai certat noi pentru cea asistată şi pentru cea instigată şi pentru…
p.s- râd doar ca să-mi dovedesc că eu “te iubesc omeneşte” iar tu eşti un adverb determinativ.
suntem perfecţi!
foarte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu