joi, 30 septembrie 2010

timp, mie...


... să mă depărtez
din toate
şi ele toatele
să mă părăsească blând
iernii ce vine
caldă stafie
îmbrăţişarea zăpezii
vie*.

acolo unde plec
doar fluturii ştiu urma*
toate celelalte rămân
pleoape ceruite
mâna mea de aer şi fulgi
mângâie de niciundea
frunte dragă
stea*

---------------
* să vină
* să mă urmeze
* să rămână

desprinderea... e grea
mie... timp...
nu mai am şi-am murit
şi Tu nici n-ai ştiut
e bine aşa
Nemurirea Ta.

fluturi pe ochii închişi
respirarea ta
viaţa
mea

2 comentarii:

  1. sa mori singur,nestiit si necunoscut,si neinviat de nimeni....doare!

    RăspundețiȘtergere
  2. şi nici nu contează, morţii nu ştiu durerea
    şi nimeni nu-i ştie pe ei:(

    RăspundețiȘtergere