mai, eşti ?

semnul întrebării
(în)praf de
drum


punând ghilimele
privind culorile
cratimă
surâzînd colţului de deochi
uneia ori alteia dintre litere
de dincolo
de fereastra unui ianuarie
anormal
toate
(î)
mi
se
par îndepărtate
aş
putea lua fiecare vers
scris
şi
să-l reduc la
o
compunere
amputată

să
(-ţi)
fiu

fiecare imagine să o comentez
fără a o arăta

să
(-ţi)
par

ce aiurea chiar
este iar şi iar
spaţiul
şi
comunicarea
şi şiul şşşIşşş


am citit excesiv de multe bloguri noaptea trecută


sper să fie doar o intoxicaţie
temporară
compot
temporal
îngeri geampara pe retina

eu sper
eu
pun virgule
eu
şşşIşşş

semnul pentru întrebare


îmi pare aiurea

mie îmi plac anotimpurile
normale
versurile imaginile poemele


îmi repet:
îţi e clar
poemele

îmi spun, banal,
bucuria-i
întreagă doar
(cu) tristeţea şşşişşş singurătatea
ei cu tot
merg
eşti
pe drumul
neştiind
ca
întotdeauna unde
duce
merg

cratima da

(îi) e un anoTimp (a)normal

linia e liniştită şi caldă
te simt ţinîndu-mă de mînă

şşşIşşş

plouă cu îngeri orfani …
hai să-i înfiem



p.s.-

undeva
o virgulă e pusă aiurea
şterge-o
tu
ne ceartă mallarmé