ce grea e fruntea ta adormită
abandonată blînd în palmele mele
dormi
veghez încă ninsoarea dintre
ridurile iernii sărutîndu-le unul după altul
dormi
degetele dimineţii-s departe
albind dincolo de mîngîierea mea
dormi
ceAIul care-ţi amînase
liniştea e rece deja ţi-l sorb de sub pleoape
dormi
prima sorbitură este la fel de amară ca viaţa
a doua este la fel de dulce ca dragostea
a treia este la fel de calmă ca moartea
dormi
p.s.-
unde-am citit, noi, asta ?
ştii tu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu