marți, 10 ianuarie 2012

plînge-mi crucea rîde-mi locul caută-mi în ploi norocul: NING!



Nu simt nimic. degetele îmi zac alăturea
inerte
este un soi de preÎnţepenire 
gînditoare
apoi o să fiu ţărînă şi o să mă
frîng în brazde adînci
aşteptînd
să îmi crească iarba
suflet
la
Etichete:

3 comentarii:

  1. Dli13 ianuarie 2012 la 11:07

    Foarte frumoasa aceasta superba poezie. Felicitari autorului si asteptam si alele atat de apetisante.

    RăspundețiȘtergere
  2. anca13 ianuarie 2012 la 23:24

    Uite cum ajungem fara-de-cuvinte...la cele sfinte ..:)
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. CELLA13 ianuarie 2012 la 23:47

    eu, mulţumesc!
    ancă desculţă cu tiv de suflet desPRINS

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)