marți, 11 decembrie 2012

cînd ning


Mi-au plecat pădurile în bejenie
să-mi ceară milă, vreau, întunericul
nu mai am sus și jos  iarnă-mi sunt
cern, peste voia mea, îngeri
la
Etichete:

2 comentarii:

  1. Irina M.14 decembrie 2012 la 05:46

    Cred ca bejenia de care vorbesti e un fel de transhumanta poetica.

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. CELLA14 decembrie 2012 la 10:37

    e un cuvînt ales cu mare grijă
    dacă aș fi scris poeme nu l-aș fi folosit niciodată
    durere de nimic și nicicum vindecată..
    vi no va tă

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)