irepetabilele gesturi nefăcute

 OMUL CARE VENEA DE LA FRIG
Eu veneam dinspre jazz, tu veneai dinspre blues.
La mijlocul drumului
ne-am dat seama că vorbim despre aceleaşi amănunte: frigul şi frica.
Cu mâinile noastre am aprins focuri de gheaţă.
Nici sărutările nu au fost îndeajuns
iar răzbunările au ars mocnit toată noaptea până când
târziul s-a topit în niciodată.

Cu mâinile noastre am gâtuit focul de mic:
copilul nostru nedorit şi gheaţa care înfloreşte
deasupra capului său ca o aureolă de spaime şi sărutări.
E un pustiu în jurul focului care înfloreşte între noi
şi, mai ales, o îndoială de cuvinte
tresărind pe buzele noastre…

Veneam dinspre jazz, te întorceai dinspre blues –
apăruse şi omul care venea de la frig… Siberia, Alaska...
Ne povestea în zadar despre mersul pe ape:
ce putea şi el să rostească cu ultimele puteri.
Drumeţul pe ape ostenit
şi focul stins din tine.
Şi gheaţa care nu ţine de foamea întâmplării de a fi.
TTC