pentru mîine

prea devreme
prefăcut în miracol
că doar minunile-s întîmplătoare
  Pecado Original
 Ah, quem escreverá a história do que poderia ter sido?
Será essa, se alguém a escrever,
A verdadeira história da humanidade.

O que há é só o mundo verdadeiro, não é nós, só o mundo;
O que não há somos nós, e a verdade está aí.

Sou quem falhei ser.
Somos todos quem nos supusemos.
A nossa realidade é o que não conseguimos nunca.

Que é daquela nossa verdade — o sonho à janela da infância?
Que é daquela nossa certeza — o propósito a mesa de depois?

Medito, a cabeça curvada contra as mãos sobrepostas
Sobre o parapeito alto da janela de sacada,
Sentado de lado numa cadeira, depois de jantar.

Que é da minha realidade, que só tenho a vida?
Que é de mim, que sou só quem existo?

Quantos Césares fui!

Na alma, e com alguma verdade;
Na imaginação, e com alguma justiça;
Na inteligência, e com alguma razão —
Meu Deus! meu Deus! meu Deus!
Quantos Césares fui!
Quantos Césares fui!
Quantos Césares fui!

Álvaro de Campos, in "Poemas"Heterónimo de Fernando Pessoa

“Ah, cine va scrie istoria celor care puteau sa fie?/ Ar fi aceasta, dacă ar fi cineva s-o scrie,/ Adevărata istorie a umanității.// Ceea ce este e doar lumea adevărată, nu suntem noi, e doar lumea;/ Și ceea ce nu suntem noi, iar adevărul acesta este.// Eu sunt cel care nu am reușit să fiu./ Suntem cu toții cei care presupunem că suntem./ Realitatea noastră e cea pe care niciodată nu o obținem.// Ce se întâmplă cu acel adevăr al nostru-reveria la fereastra copilăriei?/ Ce se întâmplă cu acea certitudine-proiectele la masa de apoi?// Mă gândesc, cu capul așezat pe mâinile mele suprapuse/ Acum sprijinite pe cerceveaua înaltă a ferestrei de la balcon,/ Cum stau eu sucit pe un scaun, după cină.// Care este realitatea mea, întrucât eu nu am decât viața// Ce e cu mine, întrucât eu nu sunt decât cel care există?// Cât de numeroși Cezari am mai fost și eu?// În suflet, și chiar cu un anumit adevăr;/ În imaginație, chiar cu o oarecare justiție;/ În inteligență, chiar cu o anumită dreptate-/Doamne Dumnezeule! Doamne! Doamne!-/ Cât de mulți Cezari am fost!/ Cât de mulți Cezari am fost!/ Cât de mulți Cezari am fost!”