Elegie: „mă cunoașteți lume/ ăla-s care scrie/ ăla ce-ndulcește/ lemnul de sicrie/ ăla ca deșteptul/ și ca arabescul/ suflet de cămilă/ ionnicolescu/ fac negoț cu moartea/ ochii mei sunt hoții/ care fură fluturi/ din neantul nopții/ ăla spânzuratul/ teatrul de paiațe/ de-un simbol de paie/ gata să se-agațe/ ăla cu iluzii/ trist antropofag/ sunt sătul de oameni/ și mă cam retrag/ mi-am trăit mumia/ și cred că-i firesc/ cu o crizantemă/ să vă mulțumesc/ am iubit odată/ marea și mareea/ m-am ales cu sarea/ și cu de aceea/ scriu aceste rânduri/ și vă las cu bine/ nu știu ce-o să faceți/ însă fără mine/ fără ca deșertul/ și ca arabescul/ suflet de cămilă/ ionnicolescu”.
.. Se știe că s-a născut la 19 ianuarie 1943, în Buzău, a absolvit Liceul „B. P. Hașdeu” (1961) și Facultatea de Filosofie a Universității din București (1962-1968), obținând titlul de doctor în filosofie și pensionându-se la doar 25 de ani din cauza sănătății precare. A plecat în februarie 19 2012 ..
În urma sa rămân opt volume: „Indulgențe” (1969), „Ironice” (1970), „Mioritiada” (1973), „Retorica” (1975), „Vox populi, Vox Dei, Voi de colo, de la Biarritz” - roman (1979), „Scrisori de serviciu” (1982), „Odele pământului pârjolit de iubire” (1986), „Mioritiada” (reeditare, 2010). O piesă de teatru "Și totuși Eminescu" care a fost publicată în nr.10/1988 al revistei Teatru și s-a jucată înainte de ”evenimentele din 1989” la Teatrul Odeon, în regia lui Tudor Mărăscu (din distribuție făcând parte printre alții Dorina Lazăr, Rodica Mandache, Mugur Arvunescu)
din Jurnalul de Vrancea..
GRUPAJ DE VERSURI
ION NICOLESCU
DIN VOLUMUL MIORITIADA
(REEDITAT) ED. RAFET, RÂMNICU SĂRAT, 2009
Invocaţie
Domnul de la Marea Neagră
noi nu tratăm teme - noi suntem trataţi
cu noaptea divină din munţii Carpaţi
cu cea mai nocturnă mare frumoaso
marea lui Publius Ovidius zis Naso
noi ştim să oftăm după soare-n catrene
avem tipărite-n timpane sirene
de sufletul stâncilor noastre pustii
iluzii de valuri albesc elegii
şi nci nu s-ar crede trăim din iluzii
le dăm ce-i al nostru omagii aluzii
luaţi-ne stele şi păsări de mare
în slava aripilor voastre uşoare
putem să şi râdem dar ce e de râs
în zbuciumul mării în munţii de vis
sub noi se sfârşeşte pământu-n ecou
tristeţea e ultimul nostru erou
în ea înnoptează un sfânt vinovat
pe care corăbii pustii îl străbat
la capătul celui mai strâmt continent
un domn stă de vorbă cu marea absent
Cântul XIX
miroase-a sarmale peste munţii Carpaţi
miroase de-ţi vine să mori
de-ţi vine aşa să te-ntinzi peste muncţii Carpaţi
ca un aer nepieritor
şi-ţi mai vine să plângi peste munţii Carpaţi
până la ultima picătură
poate că munţii aceştia Carpaţi
sunt sufletul nostru la gură
Cântul XXV
ţara noastră-i ţara noastră
dulce pajişte albastră
aripă sculptată-n dor
de lumina ochilor
dacă-i dor nu-l stingi cu apă
dacă-i gând nu-l poţi străbate
noi suntem români
noi suntem români ca brazii
noi suntem români ca grâul
noi suntem români ca focul
noi suntem români
ţara noastră e a noastră
vârf de jale şi de dor
dulce arşiţă albastră
ca lumnina ochilor
Cântul XXVI
ţara asta nu e schweitzer şi nici stână fără câini
dacă dai în ea cu noaptea la lumină ies români
ies luceferii de ziuă cu făclii de sânge sfânt
ca să nu le calce nimeni de cu seară pe pământ
fruntea noastră ară cerul ca un plug din lemn de fag
şi pe dealul veşniciei boii noştri ceru-l trag
noi suntem leagănul lumii noi sămânţa de poeţi
care nu-i de mântuială dacă vreţi dacă nu vreţi
trup avem suflet avem trup şi suflet noi suntem
nimeni să nu-şi taie capul să ne ţină la cherem
pare nimeni dar nu-i nimeni e ceva de pe capul lui
nici n-ai crede că sub haine e chiar pielea omului
şi sub piele o sub piele e istorie e lege
ochii văd inima cere nu ne putem înţelege
numai ţara ne mângâie numai leagănul de sânge
maica noastră România care râde care plânge
Cântul LXXII
m-am visat în redingotă
aveam cal şi-aveam calotă
şi un fluture de flotă
şiera o fluturare
de biserici bisectoare
sub stele imaginare
şi-am avut şi eu un dor
să beau sete din popor
să mă-nnec uşor uşor
ca un fluture de flotă
bând un cal dintr-o calotă
de poet în redingotă
despre ultimele zile.. printre ultimii martori & mărturisitori .. Teo CABEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu