că eşti tu, că eşti voi, firul de aţe lălîi se zvîrcolește-n incomod= nod! deznoadă-te-n alte noduri pătrate care să şteargă aţoasa ta nepăsare aceea nu poate. îmi cînt şi-mi descînt de culoare şi nodul desfăcut de alţii mă răneşte în calmul aţelor interioare. prinde un capăt dar nu-i, ia o urmă a nodului care am fost nuştiucui. dacă păsarea culorii ar putea să doară dovada aţei din noduri m-ar îmbogăţi şi-aş putea să fiu sfoară.
şi nu-s ea şi nu-s voi şi parcă nici nu mai vreau să fiu nodul aiurea dintre mine şi noi.
poate mă revolt şi-l rog pe creatorul de aţe să-mi dea darul suprem al celor care ştiu împleti laţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu