marți, 4 iunie 2013

duala


ce bine cunoaște Nichita, spăimîntările mele.. imaginea mea.. (de arbor mereu invers) desprinsă de-a celorlalți.. și totuși implorînd pentru ei luminarea ca un suflet rătăcit „ dus în nori, în scîteile/ celor neluminați„

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu