singur

iubitul meu mereu
trăieşte în
oraşulcuamintirilemele
când trece pe stradă câte una
politicoasă
îşi scoate pălăria
fără glas el o calcă
trece prin umbra mea prelinsă
sub tălpile lui spre rigola
secată
sunt cu el ochi în ochii închişi
nu are cum
să mă vadă.