luni, 13 decembrie 2010

timp îngheţat, NICHITA




„M-am însingurat
pentru că am simţit că tu nu mă mai iubeşti, -
lacrima mamei mele de gheaţă era, -
stăteam şi rânjeam şi o rugam să plângă
dar iarnă se făcuse în munţi.
M-am dat de mâncare lupilor
dar lupii erau friguroşi şi bolânzi.
Mâncaţi-mă, am strigat la ei, am strigat!
Noi, nu, mi-au răspuns,
noi nu mâncăm om îngheţat!”

2 comentarii:

  1. "Tot ce nu înţelegeţi voi e rudă cu mine"... "Eu nu sunt decât o pată de sânge care vorbeşte".
    Am incercat si eu un omagiu din acela in care ii pupi mana Poetului:
    Vorbirea trează să i-o porţi în minte
    Şi să miroşi ca teii când e ceaţă,
    Să cazi din înger către cele sfinte
    Şi înarmat să zbori spre-o nouă viaţă.

    RăspundețiȘtergere
  2. mulţumiri pe gînd şi inimă
    eu nu-i pot spune nimic şi nici omagii aduce
    sunt mereu acolo fără nicio pauză
    nici măcar în somn

    RăspundețiȘtergere