duminică, 6 februarie 2011

"RUGAŢI-VĂ SĂ NU VĂ CREASCĂ ARIPI" … dacă nu ştiţi ce-i zborul…




“Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe.“



Să te întorci în tine ca şi cînd
poţi ajunge mult prea devreme şi
poţi uita să pleci prea tîrziu

stagiunea începe cînd
nu vei mai fi

şi anotimpurile joacă ruleta rusească
cu timpul şi

nu există vindecare de trecut

şi nici uitare

doar confuzia unui anotimp
cu o cadenţă străină
altoi altui anotimp interior şi
poate străin
în care eşti întotdeauna

însingurat

însingurarea e opţiunea sinelui
explorator al anotimpurilor contradictorii
rotire în spirale

şterse prin colbul trecerilor sunt
în oraşul acesta urmele viselor tale.

GARA în care stăm stăini este
îţi aminteşti distihele paroxistice
un

“Loc al tuturor

Şi-al nimănui“


plimbare prin anotimpuri
suflet ţinut în căuşul palmelor goale.

Amînare

încerci redeprinderea paşilor

sprijin? perete fragil
lacrime nestrivite
între genele tale eu

munte de sare.

Înălţare!

învaţă-mă zborul nevisînd…

ocean plută gînd lumină izvoare.
Îmi creşte o aripă pe dinlăuntru
mi se primeneşte timpul

şi doare
.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu