Rainer Maria Rilke- Ce te faci, Doamne, dacă-ți mor?
(tr. Ioana Pavelescu)
Ce te faci, Doamne, dacă-ți mor?
Dacă mă sparg? (îți sunt urcior),
Dacă mă curm? (îți sunt izvor),
Îți sunt veșmânt și croitor,
Când nu mai sunt, ești fără rost.
N-o să mai ai, după ce mor,
cald bun-venit și adăpost.
Pierzi, ostenit, de pe picior,
sandaua moale ce ți-am fost.
Mantia-ți mare nu te mai ține.
Privirea ta, ce-al meu obraz, oricând,
o strânge cald ca într-un cuib plăpând,
veni-va după mine căutând,
și pe-nserat se va lăsa-n zbor frânt
la sânul pietrelor străine.
Ce te faci, Doamne? Mă-nspăimânt…
S-a miluit Domnul si nu ma duce prea des in ispita de a-mi negocia statutul; precum patriarhii Vechiului Testament...
RăspundețiȘtergere:( de mine nu
RăspundețiȘtergereîncă