joi, 10 octombrie 2013

speculum, magicum, maleficum




“Fețele și întunericul ne despart mereu. / Acum sunt un lac. O femeie se apleacă spre mine, / Căutându-se pe ea, cea reală, în ale mele adâncuri. / Apoi se întoarce spre mincinoasele alea, luna ori lumânările. / Eu îi văd spatele și i-l reflect credincioasă. / Ea mă răsplătește cu lacrimi și cu agitația mâinilor. / Sunt importantă pentru ea. Se duce și vine. / Dimineața, în locul întunericului, apare fața ei. / A înecat în mine o fată, iar din mine se ridică zi după zi / Către ea o bătrână ca un pește groaznic” (“Oglinda”)

-Sylvia Plath- Selected Poems


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu