miercuri, 1 ianuarie 2014

n-am lacrimi.. drum de lumină POETE, o lacrimă-i cît un pod de cale ferată

„Eram o viață dată la zar
tricotată din cele mai mici amănunte de zdrențe…

La ceasul oprit așteptam –
purtam pe umăr parpalacul tocit al unei absențe. ”



 „E prea tîrziul acela de care ne e frică”.
!

„Fericirea intră şi iese pe geam ca o frînghie de rufe.
Te rog să mă ierţi, nu pot să-ţi mai ţin loc de gînduri.„

să-i zici lui NICHITA de bine de noi..
sosim!!! :(

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu