tricotată din cele mai mici amănunte de zdrențe…
La ceasul oprit așteptam –
purtam pe umăr parpalacul tocit al unei absențe. ”
„E prea tîrziul acela de care ne e frică”.
!
!
„Fericirea intră
şi iese pe geam ca o frînghie de rufe.
Te rog să mă
ierţi, nu pot să-ţi mai ţin loc de gînduri.„
să-i zici lui NICHITA de bine de noi..
sosim!!! :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu