Despre mine: Înger ciung în 2 rime, sine

I

El începe cu sin și sfîrșește 

cu sine,

Nu-l vestește nici o aură, nu-l

urmează nici o coadă de cometă,

Din el nu străbate-n afară

nimic; de aceea nu are chip

și nici formă. Ar semăna întrucîtva

cu sfera,

care are cel mai mult trup

învelit cu ce mai strîmtă piele

cu putință. Dar el nu are nici măcar

atîta piele cît sfera.

El este înlăuntrul - desăvîrșit,

și,

deși fără margini, e profund

limitat,

Dar de văzut nu se vede.

Nu-l urmează istoria

propriilor lui mișcări, așa

cum semnul potcoavei urmează

cu credință

caii..

Nichita Stănescu- 11 elegii, 1966,

 ”Atît de nefericiţi să fim noi încît să trebuiască să ne iubim.”- N.S.

"Ce prăpădiţi eram, Doamne, şi ce ne mai iubeam,/ ca nişte linguri de lemn nedesfăcute încă din trunchiul lor comun." - G.N.