Dumnezeu a coborât jaluzelele în
trenurile transsiberiene
se bea ceai indian. de dormit
se dorm desperechierile
poate
şi paharele înalte uitate
lângă geam. cine are pereche
în cer nu în gând primeşte
o pătură în plus un ceas fără
minutare iertare de cuvânt.
călătorie sprâncenată minţirilor.
se minte
la fel în ceruri precum şi pe pământ
gara terminus? veşnicia? peroane nu sunt
întuneric/lumină? defecţuni în tractare
şinele siberiene
alunecă-n AbiS(e)
urcând.

CÂNTUL XII
Ion Nicolescu

urmează-mă aşa cum sunt
nebun şi singur ca un sfînt
rămîi acolo unde eşti
în ochii mei nepămînteşti
a fost aşa să ne lovească
cu mîna sa dumnezeiască
o clipă-n care ne-am uitat
în dumnezeu adevărat
care ne-aruncă tuturor
un vis mai mare sau mai mic
din tolba sa cu mult nimic.