urmează staţiA
uşile se deschid spre
toate peroanele
urcaţi
coborâţi

nu vă lăsaţi
înfrânţi
urcaţi coborâţi
fericirea e un cuvânt inventat
de bâlbâiţi
umpleţi-vă de miasma hăului
coborâţi doar urcând
şi
nu uitaţi să râdeţi
uşile se deschid închizând.
spun doar banalităţi
ştiu
da-mi place să le spun
- celor hăruiţi -
să nu uite
plutind mereu
că banalităţile mele îi
ţin
vremelnic dar sigur
hrăniţi cu pământ
văzduhurile lor risipire şi vânt
suntem simbioţi
fraţi în necuvânt.
Suntem fraţi în nemărginire şi nemurire.
RăspundețiȘtergereVă pot spune pe nume?
cu drag :)
RăspundețiȘtergerete rog chiar