timp

aş(i) a-i
unde"i" ar fi putut fi
I
dar mătură vântul
doamne
putinţa de-A(-mI) fi
şi rămînem
nisipurile drumului tău
amintire de pânza zdrenţuită
a unei nave de război
uitare adînc răscolită
cruci între
noapte(-eu)
(tu-) zi


WILL: CXVI.(traducerea Geoge Tomozei)

Nu-s stavili două firi când se cunună;
iubirea nu-i cu-adevărat iubire
de se preschimbă şi altcum răsună
dacă o-ncearcă fum şi amăgire.
O, nu, ea e înveşnicit, limanul
neaplecat de oarba vijelie
şi-i călăuză pânzei, pe oceanul
ce nici măcar comorile nu-i ştie.
Nu-i măscăriciul vremii chiar de-şi lasă
sub raza coasei, dulcea ei făptură,
ea orele-i înfruntă, curajoasă
până atunci când mâna morţii-o fură.
De mint şi-s prins pot spune liniştit:
n-am scris vreun rând şi nimeni n-a iubit!