autodenunţ

mă simt tare aiurea când
oricine poate scrie ce-i trece prin cap
numai pentru că
şi hop o gaşcă decretează:
”ni mă poetul
mânca- l -ar mama de genial”
apoi pleacă fiecare la casa lui cu
romul băut şi placheta ăluia în buzunar
de la protocol se dau şi sărăţele cunoscătorilor
cu rubrică la ziar
”hai să ne trăieşti coane eşti valabil
ne vedem la lansare se dă wisky că x
e tradus în două limbi la paris”

de ce înşir eu baliverne
stâlpului meu de telegraf şi uit
să pun apă la flori ?
a uda locul are prea multe înţelesuri
d-aia
(nu) mai bine tac şi mă încui în casă
fac un foc bun cu ce mi-a mai rămas din
'luceferele' de dinainte de '89
beau must de iestimp să nu uit că-i toamna (prea) târziu
şi tac în (era să zic o vorbă urâtă)

tot prăsind pui de cuc or să înceapă
unii să mă strige
habar n-au ei ce mult mă pot concentra
pe indiferenţa dintre luni şi miercuri
eu chiar citesc
cărţile pe care dau banii

de când Apollinaire a decretat că virgula
nu există în poezie
am hotărât să mă victimizez liniştit
iau zilnic o porţie dublă din poetul zilei
şi-l masacrez prin rămânere în gât

în rest aflaţi despre mine că-s albă de
la laptele vacii bio căreia-i plătesc abonament lunar
semăn izbitor la pipăit cu rochia mea
albastră care pluteşte credincioasă
doar în locul meu celelalte femei fiind inexistente
şi în general
iubesc ca ocupaţie de bază
era să uit că am şi mantră

~ nu am să scriu poezie

niciodată ~