![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLJjNrMk-9g8YPGLEVrg1oQfXgWFsfWTjmuC4zCukNdRWr1-JQeKC227jEgR9m0QpkSjSNCIF93h0BgDfyfG_MkAuAmjqFJePqbvBWE7PM0ES6bU6l9Gd5gbHlETs9blN6sXnzplecXkU/s320/1152.jpg)
“Ce va fi mai departe, vedem noi”
Mircea Ivănescu
când oamenii-s îngheţaţi în îndepărtările lor
la ce bun să încerci măcar apropieri
suflete nu-s
e doar un ocean de gheţuri
care
poate
au fost cândva
plauri
e o întindere de igluri aici
planetă albastră părăsită
inima mea
bate încă ?
doar singurătate şi albastru
nesfârşit
gheţurilor mele
plutind în neobosită derivă
de mereu bun venit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu