“Ce va fi mai departe, vedem noi”
Mircea Ivănescu


când oamenii-s îngheţaţi în îndepărtările lor
la ce bun să încerci măcar apropieri
suflete nu-s
e doar un ocean de gheţuri
care
poate
au fost cândva
plauri
e o întindere de igluri aici
planetă albastră părăsită
inima mea
bate încă ?
doar singurătate şi albastru
nesfârşit
gheţurilor mele
plutind în neobosită derivă
de mereu bun venit