„M-am însingurat
pentru că am simţit că tu nu mă mai iubeşti, -
lacrima mamei mele de gheaţă era, -
stăteam şi rânjeam şi o rugam să plângă
dar iarnă se făcuse în munţi.
M-am dat de mâncare lupilor
dar lupii erau friguroşi şi bolânzi.
Mâncaţi-mă, am strigat la ei, am strigat!
Noi, nu, mi-au răspuns,
noi nu mâncăm om îngheţat!”
"Tot ce nu înţelegeţi voi e rudă cu mine"... "Eu nu sunt decât o pată de sânge care vorbeşte".
RăspundețiȘtergereAm incercat si eu un omagiu din acela in care ii pupi mana Poetului:
Vorbirea trează să i-o porţi în minte
Şi să miroşi ca teii când e ceaţă,
Să cazi din înger către cele sfinte
Şi înarmat să zbori spre-o nouă viaţă.
mulţumiri pe gînd şi inimă
RăspundețiȘtergereeu nu-i pot spune nimic şi nici omagii aduce
sunt mereu acolo fără nicio pauză
nici măcar în somn