“Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe.“
Să te întorci în tine ca şi cînd
poţi ajunge mult prea devreme şi
poţi uita să pleci prea tîrziu
stagiunea începe cînd
nu vei mai fi
şi anotimpurile joacă ruleta rusească
cu timpul şi
nu există vindecare de trecut
şi nici uitare
doar confuzia unui anotimp
cu o cadenţă străină
altoi altui anotimp interior şi
poate străin
în care eşti întotdeauna
însingurat
însingurarea e opţiunea sinelui
explorator al anotimpurilor contradictorii
rotire în spirale
şterse prin colbul trecerilor sunt
în oraşul acesta urmele viselor tale.
GARA în care stăm stăini este
îţi aminteşti distihele paroxistice
un
“Loc al tuturor
Şi-al nimănui“
plimbare prin anotimpuri
suflet ţinut în căuşul palmelor goale.
Amînare
încerci redeprinderea paşilor
sprijin? perete fragil
lacrime nestrivite
între genele tale eu
munte de sare.
Înălţare!
învaţă-mă zborul nevisînd…
ocean plută gînd lumină izvoare.
Îmi creşte o aripă pe dinlăuntru
mi se primeneşte timpul
şi doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu