marți, 5 aprilie 2011

prăbuşire în anoTimpuri, moarte



Creşte un copac de furie
în spatele frunţii mele
cu frunze roşii ca fulgerul,cu frunze albastre şi albe!
Un copac
care încă mai tremură-n vânt

ş eu îţi voi sfărâma casa,nimic nu-mi va mai fi străin,
nici măcar ceea ce-i omenesc

Ca un copac dinăuntru
se întinde el spre-n afară
şi sfarmă casa craniului

Luminând
ca o făclie-n pădure
în adânc de întuneric.

- Göran Sonnevi -

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu