marți, 3 mai 2011

drum bun, eu tac dormind dovlecii cîntă


Gabriel Pacheco

Ce bine-i să trăieşi în cărămida
Care se sfarmă moale printre spini,

Să-ţi fie gîndul dulce ca uleiul

Dovlecilor la care te închini,
Şi sufletul să ţi- împaci cu sticle,

Cu piersici şi cu trenuri timpurii.

O, adormind în dosul unei case

De melc suav, ce bine-i să nu scrii!

- Emil Brumaru, exclamaţie din Commedia dell'Arte vol II -


2 comentarii:

  1. As vrea sa ma imprietenesc cu omul acesta cu dovleacul, care e ca un melc fara cochilie...:o)...

    RăspundețiȘtergere