![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEzYov5pcJo_I4JGWh2-eYqzfPmRsqm1bzgSZC0eWQ-QcZoPTyHErze6MhoYFjVfrLyruuQH1XA3Y0tKn4Xo0NH8OiJpgvFu4JZAmdZhoyk6B8ZB8cqHggtvcvBENonTgD7spZSY45T6U/s400/0a2611e4f6753106a2382aa66f1bf5f4.jpeg)
Gabriel Pacheco
Ce bine-i să trăieşi în cărămida
Care se sfarmă moale printre spini,
Să-ţi fie gîndul dulce ca uleiul
Dovlecilor la care te închini,
Şi sufletul să ţi- împaci cu sticle,
Cu piersici şi cu trenuri timpurii.
O, adormind în dosul unei case
De melc suav, ce bine-i să nu scrii!
- Emil Brumaru, exclamaţie din Commedia dell'Arte vol II -
As vrea sa ma imprietenesc cu omul acesta cu dovleacul, care e ca un melc fara cochilie...:o)...
RăspundețiȘtergere:) eu doar îl iubesc
RăspundețiȘtergere