uit(ă)tură

Priveam în ochi
o picătură ameninţătoare
ea îşi zicea pasiv agresivă şi
ştiam că nu-i nici lacrimă asta
mai ales lacrimă nu era nesărata
de ea şi nici apă nu era şi rouă nici
atât ba chiar era o picătură infatuată
ce-şi bălăngănea picioarele în ochiul meu

ameninţând

n-am să plâng proasto poţi muri aşa,vie,
de inimă rea dacă au inventat mi rozBo
picăturilor impertinente care-şi pun
moaşe şi virgule în poezii netoato
care nu ai cum şti că doar eu
pot ucide oricevis(are)
închizând definitiv
ochiul