miercuri, 1 iunie 2011

bucuriile DOR, lacrimile lor

(...)

când scrii e semn că undeva pe parcurs s-a întâmplat cel
puţin un accident sau crimă.
nu poţi să scrii fără cadavre în sertar fără nebunia
sinucigaşului în serie
fără masca înşelătoare a omului-înger.
...

suntem prizonierii poemului-marionetă. viaţa e departe de
noi.
stă ascunsă şi rânjeşte sinistru din spaţiile albe ale versurilor
scrise de noi trăite de alţii.

poemul- marionetă


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu