marți, 24 ianuarie 2012

primăvara POEŢILOR

        *
                                *            *

tot ce stiu este ca fara mine lumea ar fi mai buna. ca soarele n-ar mai apune, ca n-ar mai fi luna. doar dumnezeu ar umbla din casa în casa, întrebând ce s-a ales de lumea lui, pe care-o crezuse frumoasa. si chiar fusese asa, pâna la mine. pâna când m-am nascut si viitorul s-a prefacut în vechime. si mâine în ieri. pe unde nu mai e nimeni, si nicaieri. tot ce am înteles este ca fara mine lumea ar fi minunata. ca o rugaciune rostita de la sfârsit la-nceput. rasturnata.

într-o limba inexistenta, melodioasa. într-o limba în care nimeni n-ar mai ajunge acasa. 



      *
                                *            *

mai stai, aprinde-ti tigara, mai cere si vin. bea si fumeaza. traieste din plin.
eu lucrez în ascuns la o pasare. la o pasare târâtoare. subpamânteana. o pasare fara aripi si fara picioare. care nu cânta. care nu zboara. care nu stie ca mai sus de pamânt mai este o lume. ca exista afara.

o pasare pamântie, cu creasta albastra. ea este pasarea aceea, maiastra. la care lucrez în ascuns. ea viseaza cum cânta si viseaza cum zboara. si din visele ei se face, uneori, primavara. în lumea despre care nu stie nimic. în lumea de-afara. cu fluturi, cu flori si cu triluri. cu dragoste, cu despartiri, cu bibiluri. despre care pasarea mea pamântie viseaza cum cânta, viseaza sa stie. viseaza cum zboara.

dar din pamânt doar pamântul se vede afara.
 

Lucian Vasilescu

4 comentarii:

  1. Am a mulţumi pentru lectură , deşi nu sunt de acord întru totul . Nimeni nu poate hotărâ dacă lumea ar fi mai bună fără el .
    Suntem trecători în urma sorţi fără putinţa de-a o depăşi .

    Sărut mâna !

    RăspundețiȘtergere
  2. nu credeam că cineva mai trece p-aici
    mulţumesc:)
    pentru a completa am să las o trimitere
    http://adriansuciu.ro/blog/?p=2093

    cît despre faptul că am ales ACESTE fragmente zic doar că mereu aleg doar ce rezonează cu plexul meu:)

    'nimeni' e un adevărat univers
    cred că poate
    chiar şi 'hotărî':)

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi place textul... rezonăm, cum bine spui... Totuşi... mă încurajez crezând că e doar o stare de moment. Savurez deopotrivă căderile, ca şi Înălţările, care n-ar exista fără cele dintâi; traseul ar fi prea rectiliniu, prea monoton... Dar ştiu că-ntotdeauna este un preţ de plătit pentru toate(că nu-i pentru toţi acelaşi, dar nici trăirile nu sunt). Arzi cântând şi-n zbor şi sub pământ, chiar dacă te mai şi târăşti uneori... E, poate, farmecul lui "a trăi", nu doar "a vieţui"...

    RăspundețiȘtergere