veghez

ce grea e fruntea ta adormit 
abandonată blînd în palmele mele
dormi
veghez, încă, ninsoarea dintre ridurile 
ei sărutîndu-le unul după altul
dormi
degetele dimineţii-s departe 
albind dincolo de mîngîierea mea
dormi
ceAIul care-ţi amînase liniştea 
e rece, deja, ţi-l sorb de sub pleoape
dormi

prima sorbitură este la fel de amară ca viaţa
a doua este la fel de dulce ca dragostea
a  treia este la fel de calmă ca moartea
dormi

departe de noi

p.s.

ştii tu