liniște, trece un nor

"Cînd tot ce ai iubit se scufundă încet,/ În aer, în lumină, în mîzga din creier…/ Să rămîn… Ce rămîn? Mici reflexe în aer,/ Cicatrici, o muzică ce dilată/ Imperceptibil celulele.// Pînă adormi. Sau te trezeşti? Pînă recazi/ În zgomot, în chingile poftei, ale viselor,/ Tot mai cleioase, tot mai speriate./ Ca şi trupul. Tot mai înspăimîntat:/ De lucruri, de cuvinte. Lacuri de mercur/ Acoperind tot ce a fost.// Tu, strînge din dinţi, ţine ochii deschişi,/ Ţine aproape! De lucruri, de cuvinte.// Doar acolo, acolo mai ies la suprafaţă/ Reflexele, vocile, micile daruri/ Ale aerului, ale luminii, ale unui Dumnezeu/ Tot mai îndepărtat"

Micile daruri, Alexandru Mușina