George Ţărnea- Eglogă destinului tragic
Poporul meu contemplativ
A fost belit în mod festiv.
Să ştie chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încăput
Şi să n-aştepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Că el, oricum, din post în post,
E învăţat s-o ducă prost
Şi hărăzit să fie trist...
M-apucă plânsul, deci exist!
A fost belit în mod festiv.
Să ştie chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încăput
Şi să n-aştepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Că el, oricum, din post în post,
E învăţat s-o ducă prost
Şi hărăzit să fie trist...
M-apucă plânsul, deci exist!
Sunt dezamagit de mine; de mine insumi, cum se zice...
RăspundețiȘtergerenu stiam cuvantul "egloga", deci nu stiam nici de minunata poezie din postare...
cine zice că știe abia acela;) nu știe mai nimic
RăspundețiȘtergere