de Stela Covaci, 2013
Către Laura
Singuratică tu mergeai
pe câmpia inimii mele blânde
umbră tu cum puteai să dai flori negre şi blânde.
I-am omorât pe toţi caii din loc
să nu-i încalece nimeni
să nu-i încalece nimeni
Tandrul meu noroc asemănător numai cu sine-mi
băteai odată din plete şi răsări luna
băteai odată din plete şi gustai
din ţuica nimănuia
nimănuia, nimănuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu