tout est si peu

a vedea peste tot mîini de cenușă
făcînd gesturi de cenușă
în urma unor trenuri inexistente

poate femei fantomatice
în balcoane inexistente
scutură păpuși nou-născute
și praful cade sonor
ca un lemn

a căuta – ce?
pe-aceste străzi care nu vestesc nici o casă
nici o cotitură nici un zid
sub atîta și-atîta cenușă
strînsă-n hîrlețul felinarelor

a vedea – ce?
peste tot e pustietate încenușată

Acest poem a fost scris de ALEX LEO ŞERBAN şi a fost publicat în volumul "Alte camere, alte glasuri de ieri"

via In memoriam Alex. Leo Şerban