vineri, 19 martie 2010

de mâine

În mine-i o aglomerare
(ruine)
atâtea şantiere am deschis
(tine)
că nu mai pot să construiesc
nemine
(străine).

De mâine am să-l protejez
(tine)
promit! punând plăcuţă
(străine)
loc ocupat cu nu mai eşti
(ruine)
de mine-mi şantier organizez
la
Etichete:

2 comentarii:

  1. pescarusul argintiu25 martie 2010 la 16:35

    Versuri ce urca si dulce coboara pasunile sufletului tau in LOC VIRAN, dar roditor si plin de viata!
    Minunata surpriza, acest santier organizat de mainile tale harnice si mintea scrutatoare!
    Sa vedem ce opera inalta-se-va pe aceste metereze virtuale, felicitari arhitectei de idei :)

    RăspundețiȘtergere
  2. CELLA25 martie 2010 la 18:15

    e doar o joacă de-a cuvintele, Cora, prin săli de tribunale şi coridoare (de) printre paşi pierduţi :(
    loc viran= deşertăciune
    nu-s versuri... doar cuvinte pe margini de dosare
    destine prăpădite

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)