vineri, 10 iunie 2011

”Să nu plângi, o lacrimă costă mai mult decât un pod de cale ferată”


Când dragostea a devenit palpabilă – m-am îndoit
de cuvintele înţelepţilor.
Apoi, vara şi toamna şi iarna şi o iubită numită dupăaceea,
căreia i-am scrijelit numele pe coaja unui arţar,
mi s-au arătat cu un buchet de trandafiri.
Când apele primăverii i-au purtat trupul neprihănit
spre baraj,
încă dădea din aripi ca o pasăre călătoare: îşi dorea trandafiri.
Mă trezesc.
Şi fagurele amărui al mierii se întreabă:
dacă securile sunt prea reci, dacă ceasurile au amintiri?
E o lege pe lumea asta: fărădelegea! Fereşte-te de cei
care nu mai au ferestre de la care să se arunce… iubeşte-i
pe cei din subsoluri!
Au călătorit şi alţii prin faţa mea fără să-mi ceară nimic.
Smulgând subteranele s-au răzvrătit în zadar.
Eu am locuit în beznă, degeaba îmi bat la uşă.
Dar când dragostea a devenit palpabilă – cum spun înţelepţii –
strig şi eu prin ţevi: închide uşa!
Şi spune-le trandafirilor tăi să-şi găsească pe altul!



Traian T. Coşovei- Trandafirii tăi

Un comentariu:

  1. Intr-adevar costurile podurilor de cale ferata sant ridicate. Lacrimile nu costa mai nimic - totusi - in umbra unor petale de trandafiri.

    O lectura parfumata cu vibrari de violet...:0).

    RăspundețiȘtergere