atît de mult eu - ...îl... - iubeam pe el

CLEPSIDRA

Viermii din maţul pământului
... veniră şi-l întrebară:
-Vrei magmă sau lapis-lazuli?
-Nu, a răspuns el, vreau aer,
aer vreau, vreau aer.
Viermii din maţul pământului i-au zis:
-Avem ceva nisip, poţi să respiri nisip?
-Nu, nu pot să respir nisip,
nu am cu ce să respir nisip.
Viermii din maţul pământului i-au zis:
-Cu piramida ai putea să respiri nisip,
cu piramida ai putea să respiri nisip?
-Nu, răspunse vulturul,
nu am gândire piramidală, zise vulturul,
nu am gândire piramidală.
-Dar atunci ce ai, întrebară viermii din maţul pământului
ce ai atunci, ce ai, atunci?
-N-am, zise vulturul, n-am; -
singura proprietate a mea e absenţa,
gura rotundă din aripă care-mi ţine loc de soare.
N-am, zise vulturul, n-am,
n-am, zise vulturul muribund, murind.
-Poftă bună, ziseră viermii din maţul pământului!
-Poftă bună, le răspunseră nimeni!”

Nichita Stănescu - "Operele imperfecte", 1979

Şi eu am umblat odată cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.
(îmi alunecase odată – şi se rostogolise de-a dura
pe jos. am şters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frică. amintirile mele sunt mingi –
... nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
şi mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar
să mă întind la marginea mea, sa-mi las mâna
din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. şi asta poate fi falsă.)
şi eu am umblat, deci, odată cu o amintire
în braţe – (şi mă gândeam, cu un rânjet
rău, că într-o carte celebră, nu mai ştiu cine
umbla cu propriul său cap prin infern, luminându-şi
drumul). şi parcă nu e tot una?

(Mircea Ivănescu – Vol. Versuri)

♣/♥