À la recherche du temps perdu

”De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci”
asta nu înseamnă că nu-ți respectam voia ori că ”te urmăream de-a lungul molatecii poteci„
nu! nici că ți-aș pune-n gînd bilete albastre pe care să scriu, cu gîndul de pe urmă.. a ta ¿ , a mea ?, (noastra ¿ ?), .. "Ce prăpădiţi eram, Doamne, şi ce ne mai iubeam,/ ca nişte linguri de lemn ..”

clișeu: important e drumul nu capătul lui
accidentele de parcurs se 
clasează
dosar închis ¡! n.u.p.!
drum bun ! ¡
(p.s.- bilet, strecurat în rucsac, de drum : 
”oaspetele necunoscut eram chiar eu
cel care ieri credea în ziua de azi
cel aşteptând scrisoarea care nu a sosit
cel care mâine îşi va pune o mască 
să nu se mai recunoască să nu mai aştepte nimic”- P.S.)
---
foto-  Simon Siwak