păreri/ pa ieri/ par e

.. Adrian Suciu&POEZIA ”E atunci cînd ești fericit ca un surdo-mut care vorbește
prin semne cu Dumnezeu și îl întreabă dacă are
fantezii neîmplinite.” .. restu-i tăcere!.. și Îngeri

de înălțare

Sarolta Bán

"Nu exista speranţă, nici frică
În animalul care moare;
Omul sfârşeşte, la o adică,
Într-o nădejde temătoare."

William Butler Yeats

TOATE SUNT ÎN MINTEA TA.. și-atît

Svetlana Bobrova ( Russia)

semn

© Kevin Best (Photographer)

Georg Trakl

Celor amuţiţi

O, nebunia oraşului mare, când seara
Arbori schilozi stau încremeniţi lângă zidul negru,
Prin mască de argint privesc spiritul răului;
Cu bici magnetic lumina şfichiuie noaptea de piatră.
O, sunetul scufundat al clopotelor de seară!

Cu spaimă îngheţată prostituata naşte copilul mort.
Spumegând, mânia Domnului biciuie fruntea posedatului,
Molimă purpurie, foamea, sparge ochii verzi.
O, râsul respingător al aurului!

Dar în vizuină întunecată
O umanitate mai tăcută sângerează în linişte,
Modelează din metale vârtoase creştetul care se eliberează.

,

Gellu Naum - Triunghiul

În barcă un pescar surd vorbește cu apa Crede că nu-l aude nimeni

Zenobia îmi ține amândouă mâinile pe inimă Îngenunchez cu adorație și mă gândesc la altceva

Zenobia zice să nu mâncăm cocoși albi pentru că se supără cineva pe noi Pescarul întoarce capul și ne privește bănuitor

Un înțelept scoate o clipă capul din apă ne strigă disperat apoi se scufundă De data asta pentru totdeauna

Zenobia îmi spune Între noi fie vorba suntem victimele imaginației celorlalți

Nu pot să-i răspund pentru că mi-ar intra tot cerul în gură

Acum pescarul a scăpat un peștisor Îl ceartă cu glas tare Lașule zice n-ai avut curajul să stai să te mănânc

Zenobia mă întreabă ce este un baldachin Îi arăt lopata

Deasupra noastra unii vor să ne învețe de bine

Uite uite un triunghi spune Zenobia A venit pe lume să se adapteze

Pescarul a tras la mal Vrea să vorbească și cu pământul Crede ca nu-l aude nimeni

sunt nicăieriul de niciunde

Je suis dur
je suis tendre
Et j’ai perdu mon temps
À rêver sans dormir
À dormir en marchant
Partout où j’ai passé
J’ai trouvé mon absence
je ne suis nulle part
Excepté le néant
je porte accroché au plus haut des entrailles
À la place où la foudre a frappé trop souvent
Un cœur où chaque mot a laissé son entaille
Et d’où ma vie s’égoutte au moindre mouvement

Pierre Reverdy- Tard dans la vie

facerea

© Victor Nizovtsev

Bucuria nu mai poartă numele tău dragostea mea s-a înjumătățit
iar partajul este
un bănuț pentru ninsoarea din noi 
ia-l tu
 

”Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie/ -- Și tot mai mult m-apasă/ O grea mizantropie. // Din tot ce scriu, iubito,/ Reiese-atât de bine /--Aceeași nepăsare/ De oameni, și de tine.”

Bacovia, iubite, poate cînta în ”a” și în ”u”
nici tu nu ești singur nici
eu nu sunt tu

n-am iarba

Vălul- Gellu Naum

Ceilalţi şedeau cu umerii lipiţi de o fereastră
cu ochi ca nişte cuie înfipte în trupurile noastre
şi toate cumpenele respirau
dar într-o bună zi ceva pluti în ei se pârgui acolo
şi se trăia destul de greu
iar noi eram răsturnătorii

atunci acea femeie şedea pe scaunul cel mai înalt şi se uita la mine
cu tristeţe
era o recunoaştere vădită printre cele mari şi sfâşiate pe sub văl
şoaptele ei îmi mângâiau obrajii
cât de departe se aflau atunci şi vălul şi tristeţea
de multe ori găsite şi tot la fel uitate
pe iarba liniştită a tăcerii mele.

(din Ascet la baraca de tir)

Germain St-Onge- Visionary Art

Find more photos like this on Visionary Art

să ne vindecăm cu toţii, împreună, al vostru, Charles Bukowski*

Daria Endresen
 Frida Und Die Schmetterlinge (2009)

*

unde-s

cu mine
se întîmplă ceva
mă transform

Bosch

zăpada care arde*

Holismul este 
cea mai recentă dintre vechile mele pasiuni
am să te uit, crede-mă!
îmbracă-te-n alb şi respiră egal

cu tine însuţi
plouă
eu nu
*
era o vreme cînd mă îndrăgosteam în fiecare adiere
tu nu

apasă nisipul ochilor

Chiar nu cred în cercurile care se închid zgomotos

povestea călugărului nebun te învaţă cîntecul

cercul este acolo aşteaptînd să taci şi să

îţi aminteşti prima vocală a spiralei

zbor 

dialog

singurătăţii, mereu

ce grea e fruntea ta adormită
abandonată blînd în palmele mele

dormi

veghez încă ninsoarea dintre
ridurile iernii sărutîndu-le unul după altul

dormi

degetele dimineţii-s departe
albind dincolo de mîngîierea mea

dormi

ceAIul care-ţi amînase
liniştea e rece deja ţi-l sorb de sub pleoape

dormi



prima sorbitură este la fel de amară ca viaţa

a doua este la fel de dulce ca dragostea

a treia este la fel de calmă ca moartea

dormi

p.s.-
unde-am citit, noi, asta ?

ştii tu

la adio, obsesiv deja*

gândul te-a însoţit doar
cât l-au ţinut picioarele
acum
e olog sărmanul
acum
fluturând aiurea fără vânt
acumul
de pe marginea aceluiaşi
gînd plictisit
acum
drumul să-ţi fie bun
acum !

*

indicaţii regizorale:

se repetă obsesiv 'acum'până le intră în reflex şi disoluţie coardelor vocale că
Ă este Ă, oriunde ar fi şi oricâtora le-ar zice orice,
doar pielea şi-o mai schimbă
rar, ce-i drept, că minciuna repetată, ştie până şi el ce mirare, e A
devăr
(nota bene)= întâmplare

"ea minte şi zice că e fericită"

peste cuvinte s-a pus iarnă grea
e o minciună întroienită
şi iubirea şi sania şi tăcerea ta

s.o.s de DOR... iarNă, tu

DORiri

nimănuiului
tot
nimic
mie

voodoo

cine taie şi îndoaie
fie'i viaţa
plug
măruntaielor de oaie